S-a născut într-o familie numeroasă, în Satul Sălceni, comuna Pochidia, la 27 Aprilie 1946, din părinții Constantin și Tasia, fiind al treisprezecelea copil, dintre care doar șase au ajuns adulți: Safta, Vasile, Ilinca, Paraschiva, Radu și Iulian.

A avut o copilărie grea, marcată de lipsuri și de plecarea prematură a părinților dintre cei vii. Tatăl Constantin a plecat la Domnul când el avea doar 6 ani, iar mama Tasia când el împlinise vârsta de 13 ani, după o perioadă de 6 ani cu imobilizare la pat, având nevoie de îngrijire, sarcină pe care Iulian a dus-o la îndeplinire deși avea o vârstă fragedă.

Orfan fiind, cu doar 4 clase terminate în sat, și-a căutat rostul în viață în Galați unde a ajuns în anul 1966, angajându-se la Întreprinderea de Construcții și Montaj, de unde a plecat să își satisfacă stagiul militar.

În 1969 a ajuns la Brașov, angajându-se la Uzina Rulmentul, unde s-a calificat ca presator metale la rece, iar din anul 1980 a lucrat la Întreprinderea Mecanică Brașov ca macaragiu și lăcătuș mecanic, până în anul 2000, când s-a pensionat.

În 1972 a cunoscut-o pe Silvia, cea care avea să îi devină soție pentru următorii 50 de ani, fiind binecuvântat cu doi copii, Iuliana și Ciprian, și patru nepoți, Andrada, David, Anastasia și Beatrice.

A fost un familist convins, un om de nădejde la locul de muncă și în societate, echilibrat, liniștit și înțelept.

Toți cei care și-l amintesc, și-l aduc aminte ca fiind vesel și mereu pus pe glume, fiind sufletul întâlnirilor prin povestirile sale.

A plecat dintre noi în 05 Octombrie 2022, după o perioadă de 8 luni în care s-a luptat cu o boală care l-a imobilizat la pat, o perioadă în care moralul său a fost ridicat, reușind să se despartă de toți cei dragi fără supărări sau remușcări.

Cineva atât de special nu poate fi uitat niciodată, iar acest copac este o dovadă.

În amintirea ta, familia: Silvia, Ciprian, Iuliana, Irina, Andrada, David, Anastasia și Beatrice.