Are Rumi o poezie care mă atinge profund, recunoscând iubirea adevărată, recunoscandu-vă pe voi în ea, bunicii mei.  

„În clipa în care am auzit prima mea poveste de iubire 

Am început să te caut, fără să știu 

Cât eram de orb. 

Iubiții nu se întâlnesc undeva. 

Ei sunt unul în celălalt dintotdeauna.” 

Ceea ce iubitul tău soț, bunicul meu, a scris spune tot - „A trecut ca un înger bun și blând prin viață, a trăit rugându-se și s-a rugat trăind. A iubit atât de mult oamenii încât a ars flacără vie pentru suferințele fiecărui semen. A plecat discret dintre noi, privind moartea cu ochi senini de copil la trecerea în eternitate. Sufletul ei pur ne-a șoptit doar atât: credință, speranță, iubire. Nu fiți triști, iubirea este mai tare ca moartea… așa a fost Marieta Cenuse, o mamă, o bunică, o soție cu totul aparte. Dumnezeu să o odihnească în pace." 

Tu, iubita mea, ești îngerul meu. Femeia al cărei exemplu îl urmez și sper că ești mândră de mine de acolo de sus. Iubire ai fost, iubire ești. Pentru eternitate. Îți mulțumesc. Te iubesc.