Stejarul acesta vă spune povestea mamei mele, Elena Grecu, pe care, toţi cei apropiaţi o ştim ca Nuni. 

Om-Lumină pentru noi, Nuni a fost cea care ne-a dăruit. Tot timpul. Mult şi în felurite forme, alese atent de ea, ca să se potrivească interiorului fiecăruia. 

În primul rând, prin faptul că ne-a învăţat blândeţea, o călăuză de care ai nevoie când relaţionezi cu oamenii. Ne-a mai învăţat grija sinceră pentru cel pe care îl ai în faţa ta. Fapt pentru care şi-a dedicat studiul şi priceperea îngrijind oamenii din comunitatea ei, ca farmacist. Ne-a inspirat să iubim copiii şi să îi tratăm mereu ca pe nişte comori. 

Ne-a făcut atenţi, prin poveşti şi explicaţii din botanică, la ce avem în jurul nostru. Ne-a învăţat să apreciem florile gingaşe, plantele medicinale din grădini şi natura sălbatică. Ne-a îndreptat lupa minţii spre microuniversurile din jurul nostru şi ne-a învăţat să le respectăm, pentru că împărţim cu ele viaţa. 

Nuni ne-a făcut de atâtea ori să ne oprim din iureş şi să chicotim, profitând şi de o fărâmă de ocazie pentru râs sau dans. Ne-a inspirat să ne bucurăm de apus, atunci când îl zărim de la balcon. Să aşteptăm cu răbdare, mângâierea caldă a soarelui primăverii, pe o bancă din parc, chiar dacă am obosit, în lupta pentru viaţă. Să simţim clipa pe care, acum, încă o avem. 

Ne-a arătat că cel mai important lucru de pe lumea asta rămâne bunătatea. 

Mama a fost cea care ne-a făcut viaţa, prin felu-i de a fi, o sărbătoare. Şi îi suntem nespus, nespus de recunoscători. 

 Cu infinită iubire şi dor, Alina, fiica ei.