Servus, tata!

Să știi că vorbim despre tine mereu. Și-ntotdeauna cu zâmbetul pe buze și cu dor. Mult dor. 

Am vrea să ne mai înveselești cu povești din copilărie - precum cea în care ai plecat la mare în pulover de lână, să ne mai cânți la acordeon, să ne faci ciorbă țărănească cu multă afumătură - nimeni nu o face ca tine - să ne ducem la Sirnea să stăm pe verandă și să ascultăm vântul... Și câte altele! 

Au trecut 14 ani de când ai plecat dincolo de soare și totuși parcă ieri erai încă aici. Apari în conversații cu apropiați, dar și cu oameni care te-au cunoscut cândva scurt. Toți își amintesc de tine cu drag. Aveai tu darul ăsta de a te împrieteni cu toții, de a-i ajuta pe toți, de a-i face să zâmbească.

Trăiești mai departe în noi și în nepotul tău, pe care îl vom învăța să fie omenos, să își țină întotdeauna cuvântul și să își iubească familia, așa cum ne-ai învățat tu pe noi.

Ești și vei fi mereu în sufletele noastre! 

Te iubim!