„- Monique.

- Da.

- Zâmbești?”

 Da.

Și mă străduiesc și să trăiesc zilele one by one. Așa cum mi-ai scris în ultimul mesaj pe care îl am de la tine.

Sunt recunoscătoare până la cer și înapoi pentru prietenia noastră. Tu ai fost înger pe pământ. Ce clișeu, nu? Și ce am fi râs amândouă pe tema asta, dar așa simt acum când scriu și așa te-am descoperit prin ce au povestit ceilalți despre tine după ce ai plecat. Nu am știut cât de iubită erai.

Uite, copacul ăsta a prins rădăcini pentru tine. La fel cum îmi doresc să prindă rădăcini proiectele dedicate sănătății femeii pe care le fac (și) în numele tău. Știu cât de mult ți-ai fi dorit să vorbești despre sănătate și prevenție după ce te-ai fi făcut bine.

Nu te-am uitat. Mi-e dor de tine. Astăzi și în fiecare zi.

Îți mulțumesc pentru prietenia noastră.