Ioana Cătălina Mureșanu - 24 septembrie 2003 - 25 decembrie 2022

Nu-ți mai pot privi chipul frumos, dar închid ochii și te privesc în sufletul meu Ioana dragă, ghiocica, și te văd cu zâmbetul pe față și te văd în sufletele celor care te iubesc și te văd cum puneai cu atenție fiecare globuleț în bradul de Crăciun și niciun Crăciun nu mai este Crăciun și plâng și... nu mai plâng să nu te supăr și nu mai plâng pentru că simt că îți e bine acolo unde ești, dar nouă iartă-ne că golul și dorul de tine nu ne lasă să ne fie bine aici și până când într-un fel sau altul o să ne întălnim, alină tot ce e în noi și rămâi pentru noi dragoste și prietenie și ... o să caut alinare și în îmbrățișarea copăcelului plantat pentru tine și până atunci și mereu îți mulțumesc și te iubesc și... o să învăț versurile de mai jos; parcă au fost scrise de tine pentru noi cei care învățăm să trăim altfel din 25 decembrie 2022, zi din care doar fizic nu mai ești, ești înger pentru noi!

Când 

„Când vrei să vezi prin timpul ce desparte

Și nu mai poți străbate de desiș,

 Închide ochii și-ai să vezi departe 

Ce nu mai poți vedea cu ei deschiși.

Când vrei să fii de depărtări aproape

Și nu mai poți, oricât ți-ar fi de greu, 

Te depărtează și mai mult de toate,

Că depărtarea-apropie mereu."

poezie de Virgil Carianopl