Între două îmbrăţișări

La Circ (București, 1988). În pauză, aud: „Mihaela! Vino până la mine, te rog!” Urc cele 3 rânduri care ne despart. „Stai aici” (în braţele sale). Zâmbind și mângâindu-mă pe creștet: „De ce le-ai spus colegilor tăi că ai luat nota 8?”. „Le-am spus așa pentru că nu am știut să răspund la o întrebare și atât cred eu că meritam”. Râde cu poftă. „Ştii, și până atunci îmi erai dragă dar din momentul acela te-am iubit și mai mult”. Şi mă îmbrătișează punând pecetea pentru totdeauna pe legătura noastră sufletească. O îmbrăţișare a cărei emoţie este vie azi și mereu…

… Zile senine, cu zâmbete, povestiri, soare și Iubire… Apare norul.„“Doamna Miron va lipsi o perioadă; …unele probleme de sănătate.”. Cine bagă în seamă norul?!? Eu, nu! Aștept. Zile, saptămâni. Lungi… Dor mare. În fiecare pauză ochii privesc pe fereastră. 

„S-a întors doamna Miron”, vine vestea cea mare. „Ştiam eu! Problemele de sănătate se rezolvă!”. Sunt nerăbdătoare, emoţionată. Îmi este dor, tare dor! Îmi doresc să o revăd, am atâtea să-i spun… Aștept, aștept cu ochii pe fereastră în aceleași pauze dintre ore. Într-o zi, O VĂD! Intră în curtea școlii. Sunt la ultimul etaj, într-un capăt de coridor. Nu-i nimic, nici o distanţă nu e prea mare. Sufletul meu este deja în curte, alerg și eu după el. Cobor în viteză treptele exterioare ale școlii și îi sar în braţe. Emoţie, lacrimi, mărturisiri de dor, toate într-o îmbrăţișare fără sfârșit… Ultima, aici pe Pământ…

În 32 de ani, dorul a rămas dor și va rămâne până când ne vom reîntâlni! „Plecarea” nu îi poate despărţi pe cei care se iubesc! Ne mai vedem noi, suflet drag! Până atunci… dor, dor ce doare, dooooor nesfârșit… O mamă minunată, înainte de a pleca, i-a spus fiicei sale la fel de minunate: „când ţi se va face dor de mine, sărută-ţi mâna și mă vei simţi în tine, cu tine”. Aș fi fost binecuvântată să pot face aceasta! Chiar dacă nu pot, sunteţi vie în fiecare celulă a fiinţei mele!

Îţi mulţumesc, suflet drag, pentru iubirea ta! Datorită ţie, eu am descoperit CE ESTE Iubirea. Cu căldura și iubirea ta ai făcut să se deschidă floarea sufletului meu. Îţi mulţumesc!

Te iubesc în veșnicie!

Miron Mariana - Dascăl de Istorie la Şcoala nr. 92 din București