Scriu aceste gânduri în memoria bunicii mele, Maria, care va trăi mereu în inima mea și în cea a mamei mele.

S-a confruntat cu multe încercări în viață: pierderea unor persoane dragi, probleme de sănătate și alte dificultăți. Dar a reușit să treacă peste toate, cu o rezistență de nezdruncinat.

Am fost norocos să o am alături în primii mei ani de viață. A jucat un rol important în educația mea, fiind mereu aproape pentru a mă îndruma și a mă sprijini. Mă însoțea la grădiniță și la școală, asigurându-se că eram în siguranță și bine îngrijit. Bucătăria ei a fost pentru mine un loc plin de căldură, unde pregătea mese delicioase și mă ajuta cu temele pentru școală.

Mi-a cultivat curiozitatea și dragostea de învățătură, răspunzând cu răbdare la nenumăratele mele întrebări, oricât de banale ar fi fost. M-a încurajat mereu să excelez - încă îmi amintesc ziua în care am lucrat împreună tabla înmulțirii până am reușit, cu greu, să o învăț pe toată. Credința ei în capacitatea mea de a mă dezvolta a fost de neclintit.

Ceea ce m-a impresionat întotdeauna la bunica mea a fost deschiderea sa către tot ce e nou. Chiar și la bătrânețe era la curent cu ultimele evenimente și invenții. Ea m-a încurajat să fiu curios și îi voi fi mereu recunoscător pentru că m-a ajutat sa devin o persoană care vrea să învețe toată viața.

Îi mulțumesc mult pentru toate darurile cu care m-a înzestrat și pe care le voi purta în suflet pentru totdeauna.