Prima amintire pe care o am despre mama, Dorina Moșoiu, este că ne citea. Dintr-o carte de poeme ale lui Jacques Prévert. Din care ne citea și tata. Îi era frică să nu ni se întâmple ceva așa că nu ne prea lăsa hai-hui. Mai târziu când îi povesteam cum ne spânzuram prin pomi sau făceam curse cu bicicleta printre pomii de pe malul lacului, se îngrijora și mai mult. Avea răbdare, o puneam în situații delicate când mergea la ședințele cu părinții și asculta ce alte prostii făceam. Și mama și bunica ei lucraseră, mama ei era soră medicală și bunica moașa. Câteodată, mergeam la ea la servici vara. Ne lua bilet la cinema, era vis-a-vis de unde lucra.  Când se termina filmul ne aștepta, ne ducea la o cofetărie, cel mai adesea pe Academiei ori pe Calea Victoriei ori pe Magheru. Cu mama am prins drag să mergem la operă. Stăteam la balcon, îi plăcea mai mult Puccini, nouă Verdi. Nepoții îi păstrează aceeași amintire: era blândă, le gătea toate bunătățile și când venea vara plecau la munte, la mare, prin țară, prin Europa, cu bunicii. Îi plăcea mult să călătorească. După moartea tatălui nostru, a locuit o vreme împreună cu noi și apoi a revenit în România. S-a stins în iunie 2023. Avea 84 de ani. O vom păstra întotdeauna în amintiri și gânduri. Andreea, Marina, Sonia, Vishnu și Kannan.