Acasă nu e un loc, e o stare de spirit. Tu ești „acasă" pentru sufletul meu și visez că ne vom fi și raiul. Timpul nu a avut răbdare cu noi, dar se spune că pleacă doar cei care au înțeles rostul lumii acesteia.

Se zice că ne desparte doar un văl, însă uneori pare un zid. Alteori e ca și când îmi stai alături și ne completăm iar frazele, gândurile, gesturile. Uneori mă faci din nou să râd. Alteori mi se pare absurd că nu ești. Când furia și tristețea se topesc, rămâne recunoștința că am trăit ceea ce mulți nu îndrăznesc să viseze. Îți mulțumesc! 

Îți mulțumesc pentru că tot tu mi-ai fost alături și după ce nu ai mai fost: „Caută liniștea ta ca pe cel mai mare dar pe care mi-l poți face mie!"

S. e bine. A crescut și îți seamănă dureros de mult. Are nevoie de tine, așa că te rog să ai grijă de el de sus, așa cum am vorbit. Eu fac tot ce pot aici. Nu trece zi să nu mă gândesc la tine și la ultimele noastre cuvinte. „Și eu te iubesc!"  

Pe curând! Aici stăm doar o clipă.