Îmi aduc aminte când eram doar o copilă, abia învățam a vorbi și a merge către viață. Iar tu, dragă mătuță, mă luai sub aripa ta și mă încălțai și mă îmbrăcai și mă hrăneai. Am învățat de la tine una dintre cele mai frumoase lecții ale vieții. Și anume, atunci când viața mă pune la pământ, să rămân cu zâmbetul pe buze. Căci tu, dragă mătușă, chiar și când treceai prin cele mai grele momente, aveai un umor de care noi toți cei ce te știm, ducem lipsă. Îți mulțumesc din toată inima, pentru toate cele ce m-ai învățat și toate lucrurile frumoase pe care le-ai făcut pentru mine. Nu te voi uita niciodată. Și te rog să o pupi și să o îmbrățișezi și pe mămăica mea, care a ales să vină la tine, din partea mea. Te iubesc și te port în suflet. A ta nepoată, Anișoara…

Dumnezeu să o ierte, a fost un suflet bun!