Mamaie era mamaia mea, cea mai bună și mai blândă persoană din viața mea. Era foarte deșteaptă, nu pentru că a mers la școală, ci pentru că era plină de pilde și sfaturi bune.

Avea pielea fină, străvezie și mereu mirosea frumos și își dădea cu ruj de fiecare dată când ieșea din casă. Avea casa plină de flori și florile erau copiii ei, avea grija de ele, vorbea cu ele, le iubea.

Înainte să rămân însărcinată îmi spunea că va veni pe jos de la Râmnicu Vâlcea la Bruxelles când voi naște. S-a bucurat așa de mult când am născut.

Era un om bun, blând, era mereu activă, întotdeauna făcea câte ceva în casă, încerca să ne împăcăm cu toții bine, să nu ne supărăm. Ținea să fie corectă mereu, să nu nedreptățească pe nimeni. Am mai vazut-o supărată, dar furioasă niciodată.

Ne-a iubit tare mult pe toți și ne e dor de ea în fiecare zi.