Obancea Tudorel (Doru)
1953-1996
Doru, tatăl meu, m-a învățat noțiunea de dor, odată cu dispariția lui. Ce paradox!
Paradoxală a fost însăși existența lui… un om plin de viață, iubit de toată lumea, profesionist dedicat, un om extrem de bun și un tată minunat, pe care Dumnezeu l-a vrut la el mult prea devreme. S-a stins la doar un an după lupta cu o boală cruntă, la vârsta de 43 de ani, neîmpliniți.
M-am întrebat tot timpul, tată, cum ar fi fost viața mea dacă tu ai fi fost aici și mi-aș fi dorit să fii mai mult... Ne revedem acolo sus, cândva. Să mă ghidezi în continuare către bine!
Te iubesc, Tata!
Suntem suma experiențelor și oamenilor care ne-au modelat. Dacă acest om ți-a fost și ție drag, cititorule, poți oricând să adaugi o poveste, care să-i completeze amintirea. Îți mulțumim!
În Lugoj, București, Constanța și Oradea am făcut patru parcuri, cu câte 100 de arbori. Fiecare copac plantat în memoria celui pierdut are un cod QR care, scanat, duce spre o poveste. Povestea omului pe care îl onorezi în acest fel.