mamaIE doar una

Îmi amintesc cu drag cum în copilărie îmi strigam bunica “mama”. Noi două am avut o relație, dincolo de ceea ce pot surprinde puținele cuvinte îndrăznețe ce se vor de ajutor atunci când punem iubirea în cuvinte. Ea m-a crescut, m-a protejat și m-a iubit necondiționat. Să exprimăm iubirea în cuvinte înseamnă să acceptăm și limitările lor: fură atenția momentului și își folosesc energia pentru a reconstrui din simboluri o lume pe care o trăim cu simțurile. Țin minte cât de încurcată mă simțeam atunci când, în zilele de weekend, se pregătea să facă ceva dulce, dar nu reușeam să înțeleg, cu mintea mea de copil de 5,6 ani, de ce face tooot timpul aceleași și aceleași cornulețe umplute cu gem.

Simțurile, așa cum le-am înmagazinat, cum le-am interpretat, cum mi le reamintesc, sunt dimensiunile care îmi redau astăzi frânturi din relația mea cu minunea de om care a fost mamaie. Un om cu vorbe blânde, cu sfaturi pline de înțelegere, care știa cum să se facă auzită, dar mai ales cum să pună limite. A fost cineva special și va rămâne în gândurile și inima mea pentru totdeauna.

 Este greu să fii puternic pentru alții și să nu fii slab pentru tine însuți.

Mamaie, eroul meu, nu lăsa nicio discuție să treacă fără un sfat, fără o lecție pe care și-ar fi dorit din tot sufletul să o învăț de la ea și nu de la viață. A trecut prin multe încercări iar viața ei a fost o lungă înșiruire de evenimente greu de dus, care au lăsat cicatrici peste cicatrici. Dar, în ochii mei, a fost mereu expresia omului puternic care știa să țină piept provocărilor și își găsea mereu forța să meargă mai departe. Târziu am reușit să văd dincolo de forța ei și să aud blândețea din spatele fiecărei vorbe.

Un copac îți va da mereu un sfat fără să-ți spună nimic

Îmi spunea de fiecare dată să am grijă de mine și când mi-e greu să merg lângă un copac să las acolo toate lacrimile și toate greutățile. Refugiul în natură. Atât de simplu și atât de ușor de accesat.

Ca să le am aproape, pe o foaie alba, lângă birou, e desenat un copac al amintirilor noastre pe care îl îngrijesc în fiecare zi fie printr-o privire, fie aducându-i o nouă ramură de amintiri sau de lecții ce le știu de la ea, mamaia mea!