Tatălui meu, profesor de limba română.

Dragă Telule, eu sper că într-o formă sau alta, de neînțeles pentru mine, tu vezi  mesteacănul ăsta, sau cumva poți fi în legătură cu noi și prin intermediul acestei experiențe, pentru că ne este așa de tare dor de tine. 

  Pe lângă mine și mami, să știi ca împreună cu noi mai este și nepoțica ta Elisa, căreia îi povestesc de pe la Valea Drăganului povești cu bunișca și cu toți ceilalți de pe acolo.

  Când vom sta la umbra mesteacănului ne vom aminti de mestecenii de la Traniș unde stăteam împreună pe țol, la umbră și povesteam câte toate.

Tare dor mi-i de tine, Telule!"