"Unele lucruri sunt iubite pentru ca au valoare, altele au valoare pentru ca sunt iubite"(C.S.Lewis). Asta ne-a învățat Sabin pe fiecare dintre noi, sa facem totul cu pasiune, din pasiune, sa atribuim valoare fiecărui lucru și fiecărui om. E foarte greu sa vb despre Sabin la trecut și e interesant cum viata își urmează cursul, pare ca toate zilele sunt la fel, însă dacă privim înapoi totul este diferit, diferența o face lipsa fizică a lui Sabin din viețile noastre. A fost o onoare sa-l cunosc și ma bucur ca am avut privilegiul sa-l ascult, sa-l văd, sa-l caut și totodată sa-ncerc sa-l înțeleg.V a trăi veșnic prin tot ceea ce ne-a lăsat și ne-a învățat: prin proiectele lui, prin pasiunile lui, prin credințele și valorile lui, prin dragostea și stăruința lui. Îți mulțumesc!

Un OM minunat ! Veșnică amintire!

Da, Sabin face parte din sufletul meu! Câteodată viața ne ține despărțiți dar în noi, familia freamătă în amintire prin gând. Toți frații sunt speciali și îi voi ține în brațe chiar dacă nu vor ști. Așa e viața. Obosiți cu supraviețuirea, trece timpul fără să ne vedem, dar acum forțați te vom ține în amintire. Te iubesc Sabin, oriunde vei fi!

Un om minunat care va rămâne veșnic în inimile noastre !

Iubi drag, sufletul meu pereche ! Iubi, el, Iubi, eu... „Bună dimineața Iubi, am făcut cafeaua, te aștept!" Un sărut și o îmbrățișare... „Noapte bună Iubi!" Un sărut și o îmbrățișare... Așa începea și se sfârșea fiecare zi a vieții noastre împreună, o viață de poveste... Cu el am iubit marea, mai ales Marea Neagră la Portița, cu el am iubit munții cum nu credeam vreodată, cu el am iubit Someșul și Dunărea toată. Și cerul plin de stele... Și Adrian Păunescu... Au fost seri minunate în care, lăsând în urmă tumultul zilei, îmi citea și recita poeziile lui Adrian Păunescu, poetul lui preferat, în timp ce urmăream Cenaclul Flacăra. Acesta este Iubi al meu, un suflet cald care visa cu ochii deschiși la cum o să locuim la bătrânețe într-o căsuță mică în mijlocul pădurii, la cum o să ne bucurăm de foșnetul copacilor, ciripitul păsărilor, iar seara ne vom întrece în număratul stelelor căzătoare... Iubi drag, un dor nestins va fi toată viața mea !

O zicală veche spune că sunt unii oameni în lume care aduc o lumină atât de mare încât chiar și după ce au plecat lumina rămâne. Cu siguranță se refereau la Sabin, va fi greu de uitat un om atât de bun, de minunat, având întotdeauna o vorbă bună, îmi va fi dor de discuțiile avute, chiar dacă nu ne vedeam destul de des, revederea era o plăcere, o prietenie de aproape 30 de ani care s-a menținut cu timpul, deși trăim departe unii de alții, cel mai mult îmi va fi dor să-l văd împreună cu Dana, pentru mine erau și sunt perechea perfectă, un cuplu model. Ne vei lipsi mult, Sabin.