Maria Adriana Bunea, născută Șarba (1965-2021)

Aceasta este sora mea, Adi.

Maria Adriana. Ce nume frumos, ca ea! Era electrizantă, plină de viață! Era ambițioasă, mereu se evidenția prin ceva și asta îi plăcea. În copilărie a fost comandantă de grupă, de clasă, apoi 4 ani de unitate la Școala de Arte de pe vremuri. În timpul liceului și apoi a facultății și-a descoperit vocația de profesor și acesta a fost drumul ei, până când s-a dus.

Adi, sunt încă supărată pe tine că nu mai ești, deși nu ar trebui, așa se spune, că trebuie să îi iertăm pe cei plecați, dar… de ce? Ce s-a întâmplat, de ce nu mai ești cu noi, draga mea soră? Poate nu vom afla niciodată motivul plecării tale.

Încă învățăm să trăim fără tine. Scumpa ta fiică merge mai departe cum poate și ea. S-o vezi pe Carina ce faină e pe scenă! Învață între timp coreeana și face canto. E atât de ocupată și atât de bucuroasă că e ocupată (măcar nu are timp să se necăjească)! Nici noi ceilalți nu suntem mai bine, nici cei de aici, nici cei din Italia, nici cei din Franța, însă încercăm. Uneori plângem, alteori nu, uneori vorbim despre tine, alteori nu…., însă ne gândim mereu la tine.

Știai că mămica nu va rezista mult fără tine! S-a îmbolnăvit. Nimic nu cred că e mai dureros pentru o mamă decât să își îngroape copilul! Îmi spune că vrea să meargă la tine. Eu îi zic să își aștepte rândul și să încercăm să facem cumva să ne fie mai ușor, să mergem mai departe. Îmi spune că dacă tu ai fi lângă noi, mie mi-ar fi mai ușor cu ea. Eu îi spun că dacă ai fi lângă noi, ea nu ar fi bolnavă.

Nimic nu mai e cum a fost!

Să ai grijă de tăticul nostru drag! El sigur are grijă de tine! 

Să te odihnești în pace ! Te iubim!