Toate poveștile trăite intens încep frumos, așa cum a început și a ta, bunico. Îmi amintesc de poveștile tale de la casa părintească, acelea cu frații tăi și cum doar tu și sora ta ați reușit să atingeți vârsta bătrâneții. Fiecare zi ne-o petreceam alături de tine, eu și mama, iar în zilele de duminică ne adunai pe toți, copii și nepoți, la o masă mare. Timpul petrecut cu tine la Biserica mi-a oferit șansa de a fi o persoană liniștită, cu multă răbdare, m-ai ajutat să devin fetița care vede binele în orice faptă măruntă a unui om. În clasele mici nu mergeam cu prea multă fericire la ore, dar când părăseam școala, știam că la colțul străzii mă așteptai cu brațele deschise, uneori chiar și cu Ionuț, verișorul meu. Îmi aduc aminte de cum m-ai învățat să desenez, să-mi placă natura, științele, fiecare zi alături de tine mă proteja de răul celor din exterior. Cu tine mereu ne simțeam protejate, eu și mama, pentru că de fiecare dată când mama nu era în apele ei, erai acolo. Îți mulțumesc pentru tot, pentru că mi-ai făcut mama fericită și ai întărit legătura familiei noastre. Nu știam că datorită ție voi ajunge, ca în viitor, să îmi placă biologia. Pasiunea ta pentru gătit le întrecea pe toate. Îmi plăcea să te privesc cum notezi în cartea de bucate și să te ajut cu tot ce îmi stătea în putință.

Și uite așa s-au scurs cei 4 ani de școală primară, până în momentul în care am aflat că ai fost internată la spital. Până și acolo mă găzduiai cu zâmbetul pe buze și cu ochii înlăcrimați de fericire. Au mai trecut câteva luni, și vedeam toți cum te stingeai încet, precum o lumânare. Multă lume și-ar fi dorit optimismul tău, dar uite că într-o zi, una ca oricare alta dintre cele în care stăteam la școală, am auzit trecând o ambulanță. Ajunsă acasă îmi amintesc cum tata s-a așezat lângă mine pe canapea și a început să plângă, iar eu nu îl văzusem niciodată plângând. Eram prea naivă atunci încât să pot concepe ce însemna sfârșitul unui om. Într-o seară, lupta ta contra leucemiei a luat sfârșit... Dar sper că acolo unde ai ajuns, este la fel de senin precum îți era chipul, cerul este la fel de albastru ca în ziua în care te-am cunoscut, iar Dumnezeu te are în dreptul Său, fiindcă ai fost o fire sfântă pe parcursul întregii vieți pe Pământ.