Martie - Mai 2021.

O viață cât o clipă pe pământ, o veșnicie îngeraș în Rai. 

Copăcelul acesta îl plantăm în numele tău, îngeraș. Pentru că, deși ne doare plecarea ta și lacrimi curg necontenit pe obrajii noștri, ori de câte ori ne gândim la tine, vrem să ne aducem aminte. 

Vrem să ne aducem aminte cum fratele tău mai mare a pus capul pe burtică și ne-a spus că ești acolo, înainte ca noi să știm, încă de când aveai doar câteva zile. 

Vrem să ne aducem aminte de bucuria pe care o simțeam când îți auzeam inimioara bătând la ecograf. 

Vrem să ne aducem aminte de valul de iubire pe care l-ai declanșat în sufletele noastre, în așteptarea ta. 

Dar, chiar dacă este dureros, vrem să ne aducem aminte și când, în Vinerea Mare te-am pierdut.

Vrem să ne aducem aminte când te-am îngropat, la rădăcina copacului celui de pe munte, mai sus de mănăstirea care pare că se îmbrățișează cu cerul, în cea mai frumoasă cutie de bijuterii pe care o aveam în casă, moștenire de la mamaie. 

Vrem să ne aducem aminte de Rugăciunea rostită către Maica Domnului, pe care am rugat-o să te ia sub protecția ei, deși abia puteam vorbi din pricina fluviului de lacrimi ce îți uda pământul... 

Și, pruncule, vrem să îți făgăduim că dragostea noastră pentru tine ne rămâne întipărită în suflete indiferent cât timp va trece. Și vom reveni la tine, în vizită, acolo sus, pe munte, în fiecare mai al fiecărui an cât vom mai fi pe acest pământ. 

Pentru că, atât cât ai fost cu noi, ai contat, și ai primit iubire. Pentru că ești parte din noi, din familia noastră, până la sfârșitul Timpului. Și dincolo de el. 

Pesemne Dumnezeu avea nevoie de încă un îngeraș în Rai, și te-a chemat mult mai devreme din rândul nostru. Noi mai zăbovim un pic pe aici, dar îți vom fi alături. Abia așteptăm să ne cunoaștem, Dincolo, suflete. Să stingem dorul.