ALEXE, „OMUL LUI DUMNEZEU”

ALEXE a fost fiul Mariei și al lui Victor, veniți din Ardeal, Făgăraș, în Dobrogea, în nou înființatul sat Făgărașu Nou, din județul Tulcea.

Alexe a fost soțul Eugeniei Negru și tatăl Laviniei și al Mihaelei, pentru care a fost un soț și un tată atât de bun pe cât i-a permis educația generației lui, fără multe posibilități de autoeducație și evoluție. Dar el le-a iubit și le-a protejat, fiind prezent și implicat.

Alexe a fost un om simplu, care a iubit mult păsările, pisicile și cățeii, care a trăit cum a putut el mai bine, decent și fără realizări importante. A fost iubit și respectat de familia lui, care îi va păstra vie memoria, fie și prin acest copac care sperăm să dăinuiască cât mai mult, iar povestea lui modestă să creeze o emoție cuiva, vreodată.

 Mulțumesc, tata, nu te vom uita. 

Nu plânge la mormântul meu,

Nu dorm acolo, nu sunt eu…

Ci-n mii de vânturi care bat,

Și în sclipiri de nea curată.

Sunt soarele pe holdă-n pârg,

Cu ploaia toamnei blânde curg…

Când te trezești în zori șoptiți, 

Sunt goana-n care vă rotiți

În sus, voi stoluri păsărești.

Licăr de stele în bolții cerești.

La groapă-mi nu boci-mpietrit,

NU SUNT ACOLO, N-AM MURIT.