Sunt multe lucruri de spus despre un om...atât în timpul vieții lui, cât și după vremelnica despărțire. Se spune că fiecare are o misiune pe Pământ,  o amprentă de lăsat...Unii o lasă mai vizibilă, alții mai puțin vizibilă.

   Tatăl meu, Ioan Savu a fost un om din prima categorie. A lăsat o amprentă vizibilă și pozitivă oriunde l-a purtat viața. A fost un om altruist și iubitor, dornic mereu să-i ajute pe alții și punându-și familia pe primul plan. A fost un om harnic și onest, considerând că numai prin munca cinstită poți reuși cu adevărat în viață. 

Și-a dus boala grea și celelalte încercări ale vieții (și n-au fost puține!) cu demnitate fiindcă nu-i plăcea să fie slab în fața problemelor...și asta m-a învățat și pe mine să fac. "O luptă-i viața, deci te luptă/Cu dragoste de ea, cu dor" cum spunea George Coșbuc, unul din poeții lui preferați.

A plecat dintre noi devreme, la doar 60 de ani, lăsând un mare gol în urma sa, dar și speranța revederii într-o viață viitoare.