O sfântă din icoane cu fața zâmbitoare

Cu ochii de cărbune, cu părul ca de nea

De-o bunătate rară, cu inima deschisă,

Curată ca și crinul. Așa-i bunica mea.

O, cum o văd și-acum, cu furca-n brâu înfiptă,

O văd și simt cum trece prin mine un fior,

Căci parc-aud și-acum povestea cu crăiese

Și fusul la ureche cum sfârâie ușor.

Această poezie îți este închinată,

Bunică scumpă, ție, din tot sufletul meu.

Ești sacră pentru mine și asigur buno,

Că vie și măreață rămâne-vei mereu.