Unchiul meu iubit, fratele mamei, trăiește încă în amintirile mele. Mă rog zilnic pentru sufletul lui frumos, câte zile mai am pe această lume.

Născut în familie de preot, în comuna Ștefan cel Mare - Neamț, între cele două mari războaie mondiale, crescut cu dragoste de părinții care l-au venerat, a devenit curând un tânăr, inteligent, studios, modest și educat.

Pasionat de viață în toate formele ei și cu înclinații pedagogice, și-a ales meseria de profesor de biologie. A practicat-o cu bucurie și dedicatie, până în ultima clipă, în cadrul Liceului Pedagogic din Constanța.

Sfârșitul a venit prea repede, dureros și neașteptat, găsindu-l în mijlocul elevilor săi.

Pentru mine, unchiul meu a reprezentat o oază de fericire, bunătate și senin. Vacanțele de vară petrecute an de an în familia sa, încă de când eram mic copil, pâinea cu unt și miere de la micul dejun, prânzurile delicioase pregătite de dânsul, după amiezele leneșe, lecturile din vasta sa biblioteca, discuțiile interesante și instructive, zâmbetul său blând și înțelegător, iubirea față de familie au rămas amintiri de neuitat, întipărite pentru totdeauna în memoria mea afectivă.

Te voi iubi mereu, dragul meu!