TICU

E greu să pun în cuvinte tot ce însemna el...un om cât o mie de oameni...un munte de om cu suflet blând și cald. A fost cel mai mic din cei 11 frați și, desi și-a dorit un băiat, Dumnezeu i-a făcut o glumă și i-a trimis 3 fete☺. Dar Ticu (cum îi spuneam cu toții) nu s-a supărat....iar fericirea lui a atins apogeul când am apărut, rând pe rând 6 nepoți (3 fete și 3 băieți).

Bunicul meu a fost un om minunat care ne-a învățat să apreciem munca, să fim corecți și mai ales să ajutăm de fiecare dată când avem șansa. Am învățat să ne iubim țara de la un om care și-a pierdut din frați în și din cauza războiului și care a știut ce înseamnă sacrificiul suprem pentru țara ta. 

Nu știu cum a fost copilăria voastră, dar în sufletul meu copilăria are exact imaginea aceasta: iarna în casa bunicilor, cu troiene până aproape de geamuri, cu Ticu care ne pregătea nepoților cârnați prăjiți cu ouă și ceai de mentă adevărată uscată pe dulap...aceasta este copilăria fericită de care am avut parte și pentru care îți mulțumesc, bunicule!

Îți mulțumesc pentru serile în care pierdeam noțiunea timpului ascultându-ți poveștile, pentru bunătatea ta, pentru toate învățămintele pe care ni le-ai dat și pentru că ai făcut parte din viețile noastre!

Îți mulțumesc pentru că ne-ai stat alături la fiecare reușită și ne-ai fost sprijin la fiecare eșec!

Chiar dacă Dumnezeu te-a luat să-I fi alături mult prea devreme, ești viu în amintirea noastră oricât timp ar trece...te văd în ochii copiilor mei pe care știu că îi iubești și îi ocrotești de acolo de sus!

Cu un dor nespus, plantez acest copac în amintirea ta, Ticu!

Micuțica ta!