Jean. Frate. Soț. Tată. Bunic.

Un Om Frumos

Călătoria lui Jean pe acest pământ a început la data de 24 iunie 1947 la Craiova. La doar 4 ani și jumătate și-a pierdut mama, iar pierderea ei i-a lăsat în suflet un gol pe care l-a simțit toată viața. A avut o copilărie dificilă, plină de lipsuri dar, mai ales, de dragostea mamei. Singura care a fost mereu lângă el și a încercat să îl protejeze a fost sora lui mai mare, Mia. 

A fost un fiu iubitor, un frate bun, a fost soț plin de dragoste, care făcea mereu atenții și venea mereu acasă cu flori pentru soția Ana și fetița lui, Adela. 

A fost tată ocrotitor și grijuliu față de copiii lui până în ultima lui clipă. Ar fi vrut să ia el toate greutățile și durerile celor dragi. A fost un bunic atent și grijuliu. 

Pentru soție, soră, copii și nepoți a fost prezent întotdeauna, răspunzând mereu ”Da”, fiind mereu prezent, la orice aceștia i-au cerut. 

A fost un om cu o voință capabilă să mute și munții din loc. 

A fost mereu dispus să împartă cu cei care aveau mai puțin decât el și dăruia mereu săracilor. 

A fost înzestrat cu calități deosebite. A fost un om de onoare (un parolist cum îi plăcea să spună), bun, săritor, dispus mereu să ajute necondiționat. A fost un om de încredere. 

A fost un familist convins. Familia sa a fost cu siguranță centrul universului său. Ne-a ocrotit pe toți, ne-a înconjurat cu grijă, atenție și bunătate, câteodată ne-a copleșit chiar, cu grija și iubirea sa. 

În inima lui am avut cu toții loc, în inimile noastre va rămâne veșnic amintirea lui frumoasă. 

A decedat în 26 ianuarie 2022, după ce a fost internat în 22 decembrie 2021. S-a îmbolnăvit de Covid și asta i-a cauzat decesul, deși fusese vaccinat deja de 3 ori, plămânii fiind afectați din copilărie și tinerețe. A luptat până în ultima clipă, pentru a putea să mai fie alături de familie, în special de soție, fiică și nepoți. A lăsat în inimile noastre o durere adâncă și un dor nesfârșit.

Ești încă prezent în viața noastră și vei rămâne întotdeauna! Te vom iubi mereu!

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte, dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. () Acum, cunosc în parte, dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. (1 Corinteni, 13).