Ioan Liviu Bodrenciu sau Nelu Bodrenciu, cum îl cunoștea toată lumea, a plecat dintre noi, cei care l-am iubit, mult prea curând. Pentru noi era “tati” și omul care ar fi mers până la capătul lumii, dacă fetele lui i-ar fi cerut. Un munte de om care a trăit în 43 de ani o viață întreagă, care a dăruit iubire tuturor, care umplea casa când intra și care mereu sărea în ajutorul tuturor. 

Tati, să știi că azi ai fi fost un bunic tare mândru, să știi că și ei te cunosc și te iubesc chiar dacă doar din poveștile noastre și din fotografii. Dominic are constituția ta atletică și iubirea ta pentru fotbal. Să știi că e un fotbalist tare talentat dar și un mic geniu în matematică. Miriam e o Anca în miniatură și mă opresc aici, pentru că știu că ai înțeles tot – e o minunată. 

Noi, fetele tale, știm că nu ne-ai fi lăsat, dacă ai fi putut alege, dar mai știm și că, dacă ai fi putut alege, ai fi schimbat locul cu mama doar ca să rămână ea lângă noi, da, atât de mult ne-ai iubit. 

Tati, să mai știi și că poți să fii mândru și de noi, avem grijă de mama, deși tot mai mult ea de noi ! 

Te iubim mult și ne este tare dor de tine, dar știm că o să ne vedem din nou!