Fratele meu a fost un om cum rar poți întâlni. Întotdeauna a avut grijă de ceilalți și el n-a contat niciodată. Și-a ajutat părinții mai mult ca orice copil, a renovat casa părintească, aducând îmbunătățiri care le-a ușurat mult viața părinților. A intrat în șomaj benevol, în locul unui coleg care avea trei copii pentru a nu rămâne acela pe drumuri.... Plecarea lui, atât de tânăr a produs o durere cumplită nu doar familiei ci și colegiilor, prietenilor, consătenilor....

Dumnezeu să-l odihnească în împărăția sa!