Un om vioi, cu zâmbetul mereu pe buze care, la rândul lui, făcea pe toată lumea să zâmbească. Un om curajos, care a crezut că prin putere și credință poate să învingă o luptă grea pe care a dus-o cu leucemia. Un om ale cărui povestiri și glume nu o să le uităm și a cărui amintire trăiește în inima multor oameni. Un tată grijuliu, un soț iubitor și un bunic jucăuș, ale cărui căldură și tandrețe făceau lumea un loc mai bun. 

Prietenii îl numeau Toni, dar noi îi spuneam doar "tata". 

Acum, cu glumele și poznele lui, îi face pe cei din rai să zâmbească și printre voia bună pe care o creează sus în cer, suntem convinși că ne privește și încearcă să aibă grijă de noi, zi de zi. 

Nu ai reușit să te întorci acasă la noi, tată. Iar noi nu am reușit să îți spunem cât de mândri suntem de tine că ai încercat să faci totul, ca să trăiești. Acum, am învățat și noi faptul că uneori totul nu este îndeajuns. 

Tu ai plecat prea repede de pe acest pământ, dar amintirea ta va rămâne pentru o veșnicie, prin acest pom. Va crește, va înflori, și va fi la fel de frumos precum ai fost tu. 

Iar noi îl vom iubi, așa cum te-am iubit pe tine. Puternic și necondiționat.