Ești în noi și în copiii noștri, mereu în suflet cu drag, amintindu-ne de tine calm, liniștit, citind mereu sau scriind la masa din sufragerie cărți de medicină cum încă nu apăruseră pe la noi. Dansând, spunând bancuri, citind, învățând singur să îți placă muzica simfonică sau limba engleză, pentru a putea vorbi cu colegii tăi din Manchester. Cumpărându-ți din primul tău salariu de intern un kilogram de portocale pe care l-ai mâncat singur ascuns în podul Clinicii de Chirurgie din Cluj, dorindu-ți atât de mult și atât de tare acele portocale. Fumând, of, fumând prea mult.... Educând câinele familiei, pe care de fapt îl iubeai mult. Ghidându-ne în viață, în profesie, în suflet, în tot ceea ce ne-a ajutat să fim oameni. Noi așa te ținem minte. Calm și cu zâmbetul discret și bun în colțul gurii. Îți mulțumim pentru tot ceea ce suntem și ne-ai învățat să fim. Noi, toți cei 11 din urma ta.