Deja au trecut atât de mulți ani….

Parcă amintirile cu tine se estompează odată cu trecerea timpului, devin tot mai vagi și mă chinui să îmi aduc aminte. 

Eram doar un copil când ai plecat dintre noi.

Acum, la rândul meu, am și eu un copil pe care sunt convins că l-ai fi adorat și care te-ar fi iubit nespus…dar viața este imprevizibilă, visurile se pierd în neant, planurile se năruie și din păcate nu o să îl cunoști, dar știu că o să îl veghezi, iar de la noi o să afle cine a fost bunica lui! ❤️

O să afle că ai fost o persoană bună, iubitoare, inteligentă, atentă cu cei din jur, o MAMĂ  extraordinară și o sa te iubească pentru ceea ce ai fost.

Scriind aceste rânduri îmi controlez cu greu emoțiile, emoții de tristețe și regret pentru puținul timp pe care l-am avut împreună. Dar, totodată, amintiri demult apuse devin de actualitate și par mai vii ca oricând.Tristețea și regretul se transformă în fericire și bucurie, bucurie pentru omul care ai fost!

TE IUBIM!!!