Mamaie și Tataie,

Așa voiați să vă spunem noi, nepoții.

Nici nu concepeați altfel, căci pentru voi reprezenta o dovadă de căldură și iubire. Și căldură și iubire ne-ați oferit înzecit la rândul vostru, cu fiecare ocazie.

Ați plecat pe rând, însă ambii prea devreme. Mi-aș fi dorit să mă bucur mai mult de blândețea voastră și de răsfățul din belșug, mi-aș fi dorit să am mai mult timp la dispoziție pentru a vă putea întoarce din nenumăratele bucurii pe care ni le-ați făcut voi nouă, însă Dumnezeu a avut alte planuri și v-a chemat alături de El.

Ne lipsesc mult zâmbetele voastre, umorul, empatia, laudele și încurajările, ne lipsesc plimbările prin parc, jocurile de societate și poveștile de toate felurile.

Nu am reușit să-mi iau rămas bun de la voi cum se cuvine. Nu am avut suficient timp. Sper însă din tot sufletul că în momentul plecării voastre ați fost conștienți de toată dragostea pe care v-o purtăm și că n-ați fost singuri nici măcar un moment. O să vă purtăm mereu în amintirile și în inimile noastre.

Am pierdut 2 bunici extraordinari, dar am câștigat 2 îngeri păzitori.

Vă iubim!