Nu mă pricep deloc la cuvinte, dar despre el pot spune atât de multe... El este omul care m-a adormit în fiecare seară cu câte o poveste (știa toate povestirile și basmele din lume, dar mai și inventa pe ici, pe colo). A fost iubit de toată lumea. Deși au trecut 26 de ani de când nu mai este printre noi, toată lumea își amintește de el cu mare drag. A fost pasionat de fotbal (a și fost unul dintre cei mai buni jucători de la echipa locală Ceramica Țăndărei), de pescuit, de animale, i-au plăcut petrecerile foarte mult (el era sufletul oricărei petreceri), i-au plăcut geografia și istoria, știa foarte multe poezii (Luceafărul era una dintre preferate și știa toate cele 98 de strofe). A iubit-o foarte mult pe mama. Pentru ea și pentru mine ar fi făcut orice. Îi plăcea să facă multe cadouri. Nu venea niciodată acasă fără flori și prăjituri. Nu exista să plece sau să vină acasă și să nu îmi dea un pupic. A fost un om plin de viață, foarte activ, care parcă a știut că nu va trăi mult și a profitat de fiecare clipă la maxim. Era gurmand. Îi plăceau toate mâncărurile, dar prefera grătarele de duminică de la curtea bunicilor. A, și îi plăcea mămăliga foarte mult. O făcea aproape în fiecare zi. 

Organiza petreceri de pomină, cu concursuri inventate de el și premii pe care le comanda singur (cupe și medalii). Nu a existat revelion fără să plece la colindat cu prietenii și rudele. Se costuma în fel și chip și pleca la urat. 

A avut o inimă mare. Îi plăcea să ajute oamenii nevoiași.

Iubea copiii și avea mare lipici la ei.

Am uitat să spun că era un mare amator de șah. El m-a învățat și pe mine, dar eu nu prea m-am ținut de el. El, însă, participa la concursuri locale și era de neinvins.

Mi-e tare dor de el și îl pomenesc în fiecare zi.