Tata a fost un om cu un suflet mare. Uneori, prea mare pentru un simplu trup de om. Tata a împărțit sufletul ăsta mare cu băiatul și cu fata sa. Iar ei l-au împărțit mai departe, cu copiii lor.

Tata a fost medic. Pe tata îl dureau toate nedreptățile lumii. Tata avea grijă de oamenii singuri și triști și avea o suită de câini și pisici pe care o hrănea.

Cum mi-l amintesc eu pe tata... așteptându-mă prin gări, cu emoție și bucurie pe față, apoi conducându-mă înapoi la gară cu emoție și tristețe... 

Mai târziu, gările s-au preschimbat în aeroporturi...

Tata a plecat grăbit, inima lui mare s-a oprit în somn...