URGHE CIPRIAN-DAN (26.08.1977-22.04.2004) 

Ai fost, ești și vei fi mereu fratele meu drag. Am crescut împreună și sunt recunoscătoare pentru că ne-ai ales pe noi: mami, tati și eu să-ți fim familie. Ai plecat mult prea devreme, ne-am fi dorit să petrecem încă multe momente frumoase cu tine. Ne vin în minte însă, de fiecare dată când ne întâlnim, amintiri prețioase cu tine, pentru că, încă și acum, după mai bine de 18 ani, îți simțim lipsa când ne așezăm la masă. 

Chiar dacă nu te mai vedem, chiar dacă nu te mai putem îmbrățișa, chiar dacă nu ne mai auzim la telefon, știu că ești undeva sus și veghezi asupra noastră. Bunătatea, înțelepciunea și dragostea ta mă vor călăuzi pentru tot restul vieții mele, pentru că ai fost, ești și vei fi mereu FRATELE MEU DRAG.

"Aseară te-am chemat, și cred că ai venit...

Te-am simțit lângă mine pentru că așa îmi doream. 

Îți puneam tot felul de întrebări, 

Te tachinam și-ți povesteam de mine.

Eram triști că afară ploua, 

Știam că asta nu îți place... când plouă

Nu ți-a plăcut niciodată, dar n-o spuneai, 

Stăteai doar morocănos, a doua zi îți trecea. 

Ți-am povestit de noua mea iubire. 

M-ai dojenit puțin, spunând că trebuie să fiu mai calculată. 

Te-am ascultat. Sunt vorbe care tu mi le spuneai odinioară....

Mi-ai spus de zidul ce trebuie-ntărit,

Și împreună cu tine-am zis că vom face o fortăreață

Să nu ne vadă nimeni sufletele

Pentru a nu le strivi...

Te-am rugat să te așezi lângă mine, 

Și să mă iei în brațe ca atunci când eu greșeam și eram tristă,

Dar nu s-a întâmplat așa, te atingeam dar nu simțeam nimic.

De-odată vorba ta s-a transformat în șoaptă

Ce n-o mai auzeam, din ce în ce mai surdă, mai mută, mai surdă...

M-am speriat și am țipat!

Te voiam lângă mine așa cum eram noi.

Am închis ochii, te-am mai văzut o clipă... și-ai dispărut.

Am tresărit, m-am uitat în jur, eram doar eu,

Doar eu cu mine și-am început să plâng...

M-am trezit fericită că te-am visat!" 

(Urghe Cristina – 04.01.2006)