Avem nevoie de ajutorul tău pentru a duce poveștile mai departe.

DONEAZĂ →
Your Page Title

Abăieșiței Adrian

1984 - 2018

Plantat cu dor în amintire de către Abăieșiței Călin

Adi, Adrian Abăieșiței. Am fost primul copil al familiei, mai apoi fratele cel mare, un nepot iubit și răsfățat și nu în ultimul rând, un prieten îndrăgit.

 

M-am născut în 1984, în Oradea, cu un secret de care nimeni nu a știut timp de peste 30 de ani.

Copilăria mea a fost una faină, petrecută cu grupul de prieteni de la bloc. Alături de ei am trecut prin multe aventuri, de la jocuri copilărești până la escapade rebele.

Vremea a trecut și am devenit un tânăr adult. Când ieșeam în oraș tot timpul eram centrul atenției. Mai de fiecare dată se făcea loc pentru mișcările mele pe ringul de dans din Lords, iar eu plecam întotdeauna cu inima galopând, naivă la ce se întâmpla pe ascuns.

Relațiile au fost un punct mai slab inițial, dar după o vreme le-am dat de cap. Am devenit chiar un mare cuceritor, spre amuzamentul prietenilor mei. Metoda principala de agățat: "Hai la mine să-ți fac o pizza!".

Tot în această perioadă am început să fiu pasionat de sport. Fiind tot timpul mai plinuț și de multe ori taxat pentru asta, am zis că e timpul pentru o schimbare. Am participat la maratoane, am mers la sală și am alergat până când mă întorceam acasă ud leoarca. Dar, de fiecare dată, parcă oboseam mai repede decât ar fi trebuit. 

Viață a fost minunată până pe la 31 de ani, când mi-am aflat secretul din naștere, de care nimeni nu a știut:

Un defect la una dintre valvele inimii.

Într-un an de la această veste, am decis să rezolv problema înainte ca ea sa îmi încurce viața și să îmi pot reveni la ritmul de dinainte, de care mă bucuram foarte mult.

Operația a fost un mare succes, dar ne-am bucurat prea repede. La jumătate de an de la operație, noua mea valvă s-a infectat.

După două săptămâni groaznice prin spitalele orădene, mi-am dat ultimul suflu la câteva ore după miezul nopții. 

Mi-ar fi plăcut să mai fiu printre cei dragi mie. Vorbeam cu iubita mea de o fetiță pe care am fi vrut sa o avem: "Prințesa noastră". Aș mai fi mers la pârtie cu prietenii mei. Aș mai fi împărțit povești și beri cu fratele meu. I-aș mai fi luat pe mami și pe tati în brațe mulți ani. Aș fi cunoscut mulți oameni, poate chiar pe tine, cititorule. 

Am fost Adrian Abăieșiței și mi-a plăcut tare mult să fiu printre voi...

Trimite un comentariu

Suntem suma experiențelor și oamenilor care ne-au modelat. Dacă acest om ți-a fost și ție drag, cititorule, poți oricând să adaugi o poveste, care să-i completeze amintirea. Îți mulțumim!

Comentarii


  • Postat la data: 2023-03-14 13:26:49

    FRUMOS, PACAT DE TINERETEA LUI!

Alte povești

FotografieElena Manea

1958 - 2007

CITEȘTE POVESTEA →
FotografiePaul Ciobănelu

1939 - 2014

CITEȘTE POVESTEA →
FotografieRoxana Diaconu

1976 - 2020

CITEȘTE POVESTEA →
FotografieKURKÓ ÁRON

1936 - 2020

CITEȘTE POVESTEA →
FotografieFănică Purice

1955 - 2004

CITEȘTE POVESTEA →
FotografieGeorges Costa-Foru

1926 - 2004

CITEȘTE POVESTEA →
FotografieOana-Cristina Tucanu

1985 - 2016

CITEȘTE POVESTEA →

Plantează un copac

Pentru cei care intră în parc întâmplător e doar un parc. Se vor plimba pe alei, se vor odihni pe bănci sau la umbra copacilor. Pentru tine, copacul plantat în memoria celui pe care l-ai iubit va ocroti cu umbra lui un om necunoscut care-și caută tihna.

PLANTEAZĂ →

© 2023 plantatiinamintire.ro All Rights Reserved