Pe scurt, așa mi-o amintesc eu pe mama mea - Stoica Voica - n. 31.III.1966 - d. 19.XI.2019.

Frumoasă, inteligentă, iubitoare, credincioasă, mamă pentru mulți copii de toate vârstele, nu doar pentru mine! Pescuia cu pasiune, cu răbdare și bucurie de copil, punea râma în ac precum nimeni alta! A iubit Delta Dunării unde a muncit din greu, unde i-a fost cel mai greu, dar unde a fost cea mai liniștită și fericită! Acolo a fost liberă să fie ea însăși mereu!

Umplea casa când râdea, răsuna și vibra aerul în cartier de râsul și veselia ei! A iubit oamenii și viața în general, a arătat-o mereu prin ajutorul dat! Savura cu mare plăcere icrele negre și ficatul de gâscă precum și guvidele prăjit și zgârciul de la copanul de pui, când îl prindea - în general îl mânca bichonul Muf, cățelul care a însoțit-o și în vârful muntelui și în Delta Dunării, ani la rândul. Cel mai mult îi plăceau cafeaua caldă și poveștile bine spuse! 

Mi-a zis că la pensie se vor retrage în Deltă și așa e, pentru mine, copilul ei! A plecat la pescuit, era așteptată să desfacă capacul de la sticla rece de bere, să pună râma și să mângâie cățelul!  

Mama mea!!! Mama Vica! Vicky!