15 Septembrie a fost mereu ziua în care suna un clopoțel și anunța un nou început, o nouă provocare... atât ca și copil, cât și ca și părinte. În 2021 însă, în 15 septembrie, clinchetul clopoțelului a fost înlocuit de țârâitul rece al telefonului, un telefon care anunța un sfârșit sau un alt fel de nou început. Era telefonul prin care medicul ne anunța că „de acum înainte este doar o chestiune de timp...". Sufletul a urlat de durere și speranța, în toate rugăciunile înălțate cu lacrimi către Dumnezeu și către ceruri, s-a risipit câteva ore mai târziu - nemilosul virus Covid 19 l-a smuls dintre noi pe cel mai bun, cel mai puternic și cel mai iubitor soț, tată și bunic.

A urcat la cer și a devenit îngerul nostru păzitor care stă între stelele înaltului cer. Privim aievea cerul înstelat nădăjduind că te vom regăsi și plângeam și te chemam… dar între tine și noi s-a așternut o liniște imensă. Dincolo de această liniște grea, știm că tu, TATA, continui să ne vezi, să ne auzi, să ne veghezi și să ne ocrotești.

Te iubim la fel de mult ca și atunci când erai cu noi, acum însă cu mult mai mult dor.

Deși te așteptăm să vii din nou acasă, înțelegem că acest lucru nu se mai poate întâmpla, dar nădăjduim că într-o zi ne vom revedea.