Ți-aduci aminte de petrecerea din Militari la care ne-am cunoscut? Era 1993, noiembrie, ploua și orașul era mohorât și noroios. Dimineața m-ai condus spre casă și eram sigură că totul se va termina atunci. M-ai căutat după vreo 2 săptămâni și niște ani mai târziu, ne-am mutat în Militari, foarte aproape de apartamentul acela minuscul în care ne-am cunoscut, într-unul la fel, ne-am căsătorit, am făcut copiii și... Și ne-am crescut viața împreună. N-a fost o plimbare în parc, a fost cu de toate, dar am rămas împreună zâmbind. Până când drumurile ni s-au separat cumva, în universuri paralele. Tu ai rămas la Târgu Jiu, lângă bunici, aproape de casa părinților și la un drum distanță de pământul pe care îl iubeai și de unde îți luai energia. Noi ne-am întors acasă și te-am adus înapoi doar în suflet. 

Ne este dor de râsul tău, de poveștile din sat și de concursul de sforăit cu Melon. 

Cum îmi aduc aminte de tine? Un om bun și pasionat, iubitor de animale, care și-a dorit mereu să lase ceva făcut de mâna lui în urmă. Te bucurai de plăceri mici: o mâncare bună, tradițională, un vin de calitate și timp cu prietenii, o petrecere cu lăutari veritabili și un romantic incurabil. 

Îmi e dor de duminicile cu clătite, de dansat împreună în bucătărie, de drumurile lungi cu tine la volan povestind visuri. Aș vrea să te mai văd înotând cu băieții și sper că, de acolo de unde ești, te bucuri să vezi cum cresc.