“Pui drag,

Ești iubit.

Ce bucurie să te putem onora. Ai venit aici, Ovidiu, al doilea copilaș. Aveai părinți tineri- tinerei, un frățior mai mare și multe brațe îngrijitoare în jur. Tata vă ținea în brațe ca pe două grămăjoare pufoase, el grijuliu, mama cu încântare, fratele tău mai mare cu bucurie. Ochios și cu doi obrăjori rotofei, așa te regăsesc azi în poze.

O vreme ai fost fratele din fotografie, altă dată erai celălalt copil al mamei. Până urma să vină nepotul tău pe lume, primul băiețel din a treia generație, și am cercetat. Cum ai plecat, cine era lângă tine atunci, cum au putut mama și tata să își ia rămas bun de la puiul lor? Când tu abia incepusei să spui “ta-ta”… Durerea care a dăinuit și încă doare în ochii lor, e semn că ai fost atât de iubit. Și o parte din sufletul lor a plecat cu tine, ca să te păzească și acolo.

Ne-am născut la Botoșani, apoi ne-am împărțit prin lume. Te-am adus mai aproape de primul și de ultimul născut dintre frați. Dar știm că mesteacănul ăsta va trimite semințele lui, prin vânt și păsări vesele, peste tot pe pământ. Cu fiecare sămânță care găsește pământ roditor, sădim și noi gând bun și recunoștință că ai fost printre noi.

Suntem 4 frați azi, cu tine sus în Ceruri. Căci patru copii au mama și tata. Gând în Lumină, Suflet drag!”