Mulțumesc, tataie, 

pentru că ieșeai de după un copac atunci când credeam că m-ai uitat în parc, 

pentru că oriunde mergeam te întâlneai cu cinci-șase cunoscuți, 

pentru că îmi cumpărai limonadă făcută din helas,

pentru cum ziceai "iar m-ai păcălit..." de fiecare dată când îți serveam o coajă de ou întoarsă în suport,

pentru că am avut viță de vie în balconul de la bloc,

pentru că mereu voiai să mai scriu o poezie sau să-ți mai pictez un "tablou",

pentru că știai ce bănci au cele mai bune comisioane,

pentru că ai venit să mă iei când am coborât în gara greșită,

pentru că știai să repari lucuri,

pentru că îmi dublai economiile ca să pot merge în vacanță,

pentru că ațipeai la TV cu Mitică în brațe,

pentru că încercai să cânți la orgă,

pentru că te pricepeai la toate chestiile administrative,

pentru că mă alintai "măi tătăițule",

pentru cât ai muncit,

pentru că veneam să dorm pe locul tău după ce plecai dimineața,

pentru că voiam să am ochii verzi, ca ai tăi,

pentru că îți plăceau cămășile în carouri și gogoșile de duminică dimineața,

pentru că îmi citeai diafilme,

pentru că mă puneai să țopăi ca să se facă pop-cornul, 

pentru ce m-ai învățat

și pentru cine ai fost.