Silvioara Meca, om pentru oameni...

8 Februarie 1959 -11 Februarie 2022

Mezina familiei Meca, născută într-o zi friguroasă de sfârșit de iarnă, ajunsă în căsuța mică din Călărași în care o așteptau în jurul sobei cei 3 frați mai mari și sora lor. 

Silvioara a crescut înconjurată de iubirea și blândețea celor din jur. A învățat să dăruiască și să ajute încă de mic copil. 

Din Baraganul însorit, adolescenta Silvia a plecat la școală în inima munților Făgăraș unde s-au infiripat și primele povești de iubire. Iubirea cea mare fiind chiar tatăl meu, O.C. Fronie, un talentat folkist, poet și compozitor, dar și bun matematician. Dragostea mamei pentru artă, literatură, filosofie și istorie a făcut ca iubirea dintre ei să fie completată de multe interese comune. Până când a apărut pe lume fratele meu, Răzvan, care a devenit centrul universului lor, asta până când am apărut eu și a trebuit să se mai creeze un sistem solar.

Din păcate nu toate poveștile de viață au un parcurs ușor, la un moment dat greutățile și suferințele s-au abătut și peste mama noastră. 

Până într-o zi când ea a avut curajul și puterea să renască, să fugă dintr-o depresie lungă și adâncă spre noi începuturi. 

A urmat o transformare incredibilă, s-a întors la visul din copilărie de a fi profesor. Din momentul conștientizării că se poate, mama mea a devenit studentă la Universitatea Ovidius din Constanța. A studiat sârguincios și cu multă dedicare pentru a deveni ceea ce urma sa fie pentru mulți ani de atunci încolo: profesorul inimilor copiilor. 

A început timid la catedră în primele zile, până când a început să înflorească tot mai mult în fiecare zi. Un om blând care a iubit nespus toți copiii, s-a dedicat generațiilor întregi de elevi, i-a încurajat și susținut chiar și în cele mai grele situații, a crezut în puterea de reușită a fiecărui copil și le-a deschis poarta casei ei de fiecare dată când aveau nevoie de ea sau doar veneau să se mândrească după ani și ani cu minunățiile pe care le-au realizat. 

Un exemplu că niciodată nu este prea târziu să o iei de la capăt sau să-ți urmezi visul!

Silvia a fost dedicată și devotată nu doar familiei și elevilor ei, ci lumii întregi!

Silvioara a trecut prin viețile noastre ca să ne ajute să vedem bunătatea lumii, să fim optimiști, să avem încredere în noi, să ne bucurăm mereu de ce avem, să zâmbim, să glumim, să cântăm, să citim, să fim fericiți din cele mai mărunte lucruri! 

Iubirea necondiționată pe care a oferit-o în jurul ei, căldura inimii și bunătatea sinceră, privirea blândă și mângâierea caldă ne rămân adânc în sufletele pline de dor de ea!

O călătorie mult prea scurtă pe Pământ a mamei s-a încheiat pe 11 februarie 2022.

Aceasta este Silvia, omul care a venit în lumea noastră pentru a iubi oamenii, pentru a arăta că bunătatea nu costă nimic.

Ne este dor de ea în fiecare zi!"