* Soțul meu

Când ne-am cunoscut?.....   în liceu, am fost colegi de clasă, și........ atât. Dar, un coleg pe care nu îl puteai uita, mereu pus pe șotii, pozitiv, glumeț, un coleg în preajma căruia îți făcea plăcere să fii.

       Ne-am reîntâlnit după foarte mulți ani, la revederea de 20 de ani de la terminarea liceului, maturi și trecuți prin viață, dar el același adolescent poznaș cu râsul lui molipsitor, dar.......... singur (după un divorț), eu ..... divorțată, dar nu singură, aveam un băiat minunat. Din acea zi, energiile noastre s-au unit și cred că Dumnezeu a vrut să ne începem povestea atunci și să o trăim intens și frumos până când l-a luat la el pentru că avea nevoie de un om bun. 

        Au fost cei mai minunați ani din viața mea. Energia lui pozitivă m-a hrănit, tenacitatea lui m-a făcut puternică, dragostea și prietenia lui m-au făcut fericită. Un om puternic și perseverent, dar cu același suflet de copil care încă mai râdea cu poftă când se uita la desene animate, un tată ideal pe care orice copil și-l dorește.

          Cineva, la înmormântare, mi-a spus că nu există un cuvânt pe lumea asta care să îl caracterizeze, excepțional este puțin spus. Avea prieteni cu care nu s-a văzut niciodată, dar cărora le făcea plăcere să vorbească, să povestească cu el la telefon, minute în șir.

           Dumnezeu să-ți odihnească sufletul în pace, dragul meu, iar energia cu care m-ai hrănit în acești ani sper să îmi ajungă până în momentul în care ne vom întâlni, acolo........undeva în univers.    

       *Tatăl meu....... Unicul. 

        A venit în viața mea când trebuia și, din păcate, a plecat prea devreme. Nu am împărțit același sânge, dar m-a crescut fără să simt vreodată acest detaliu infim. Dumnezeu spune că cine se aseamănă, se adună, iar noi doi nici că puteam să semănăm mai mult.

         Copil fiind, mi-a arătat lucruri și locuri minunate, m-a apărat, m-a educat, m-a făcut să îl admir și să vreau să îl fac mândru. A fost un exemplu de putere, un om harnic, cu spirit critic, dar și cu răbdare, atenție și mereu pus pe glume.

         Mi-a dat sute de lecții și m-a învățat că timpul trece și să nu stau pe loc. A fost și va fi mereu un exemplu pentru mine. 

         O să îmi lipsească în fiecare moment în care visam să fie lângă mine. Dar o să îl port în suflet. La final, mi-a dăruit cel mai de preț cadou: numele lui. Să îl cinstesc și să îl duc mai departe cu mândrie toată viața.

        *Fratele meu

Dor de Adi.........Dor de tine, fratele meu, care ai plecat prea devreme spre nemurire.....

Dor de sufletul tău blând și fragil ce a sălășluit într-un trup de adult puternic, tenace și de neînvins.

Dor de timpul petrecut împreună, în care am trăit, am împărțit fericiri, speranțe, neliniști, frici, dureri........

        Îți întind mâini de dor și te chem în amintirile noastre prețioase, amintiri în care ne-am ajutat necondiționat, ne-am simțit și mângâiat sufletele dincolo de cuvinte.

       Ți-ai făcut, în sufletul meu, un culcuș sacru care te va încălzi, te va păstra, până ce drumul meu cel pământean se va sfârși.

       Te întâlnesc în vise și te văd cum călătorești spre Steaua ta sub aripi de Îngeri, văd cum Dorul ți-a devenit un pendul care nu se oprește niciodată și te leagănă cum te legănam și eu când erai mic........

       *Noi toți ne-am pus Dorul și în acest ‚Copac în Amintire’, care....... din adieri de vânt, din aripi de păsări ne va face o punte către întâlniri magice.

Dor, Iubire, până la Marea Regăsire!