"Un gând pios, o vorbă așezată Și-o țandără de suflet bun Pot sta alături câteodată... " Stavăr Petrea Amintirea unui om a rămas în locul cuvintelor... pentru mulți dintre noi. Relu, un prieten drag, așa l-am considerat, chiar dacă eu zic că l-am cunoscut doar telefonic....! Pentru mine a fost "vocea de la telefon". Era prietenul soțului meu.... a fost normal să fie și prietenul meu ! După ce soțul meu nu a mai fost, mă suna din când în când... ! Avea deosebita generozitate de a-ți arăta că familia prietenului lui contează! Mereu avea la îndemână o vorbă bună, ce-ți mângâia necazul... O prietenie dintre un ardelean sentimental și un răzeș duios...ce a dăinuit timpului! Acum s-au întâlnit pe un colț de stea. Fie ca Raiul să le fie loc de veci și de acolo să-i vegheze pe cei dragi de care erau așa mândri! Eternă pace și lumină pentru un om extraordinar, un suflet bun și cald... veșnică să-i fie amintirea lui Relu! Copacul sădit să vă mângăie sufletul... de câte ori veți fi în preajma lui !

A fost un coleg minunat și vesel mereu. Era sufletul reîntîlnirilor - „Haideți să ne revedem că viața este scurtă". Și vreau să închei cu vorbele lui: „Eu sunt Stavăr... Oamenii spun că sunt ca o rază de soare. Îmi place să înveselesc oamenii și să le dau întotdeauna motive să zâmbească, chiar și arunci cind nimic nu merge bine. Vreau să fac oamenii pe care îi iubesc fericiți și să-i consolez ori de câte ori au nevoie." Așa era el, nu te vom uita, Razeșule.