Ciobănaș cu trei sute de oi, 

Când vii și treci cu turma pe la noi,

De-i vedea pe mândra draga mea, 

Spune-i că m-am depărtat de ea.

Când soarele răsare către munți în sus, 

Pleacă-ți mândra ochii cum ți-am spus!

Spune-i numai lui că mă iubești, 

Și-atunci mândro tot mai dragă-mi ești!

Când soarele răsare dintr-un negru nor, 

Mă cuprinde mândro al tău dor…

Jale-mi e și nu te pot uita

N-am ce-ți face, c-așa-i soarta mea!