19 decembrie 1958 - 12 iulie 2022

Bucuresti

Tata, în felul lui timid, a fost mai aproape de ADEVĂR decât mulți oameni pe care îi știu. L-a căutat în filme, muzică, prietenie, umor, poezie, sport, caligrafie sau scriind în jurnal înainte să fie promovate beneficiile journaling-ului. Dar s-a apropiat de adevăr mai ales prin atitudinea lui curioasă, deschisă, prezentă, prin a răspunde mereu din IUBIRE față de oameni, animale și tot ce implică viața.

Tata nu a țipat niciodată. Blând, calm, răbdător, când nu știa ceva, căuta în cărți. Tot acolo a găsit și răspunsurile la întrebările lui despre viață, în momente dificile. A luat lucrurile cu care a rezonat și prin felul în care le-a pus în acțiune, tata m-a învățat: că îmbrățișările lungi ne calmează fricile și anxietățile, că schimbarea pe care vrei să o vezi în lume începe cu tine, că nu există "nu am timp", ci e o chestiune de priorități, că e sănătos și plăcut să faci mișcare, că trăiești cu adevărat numai când ești prezent acolo unde ești, că "Te iubesc" chiar e plin de iubire.

Unul dintre visurile lui din copilărie a fost să devină actor. Lipsa încrederii în sine l-a împiedicat să facă ceva în privința asta până la vârsta de 60 de ani, când a găsit curajul să participe la primul lui casting. La scurt timp, a fost ales de regizorul Andrei Cohn pentru un rol secundar în filmul Arest (2019). Am învățat de la el atunci că nu e prea târziu să schimbe narațiunea vieții lui și să își dea voie să (se) joace, chiar dacă îi e frică.

În ultimii ani din viață i-a înflorit curajul, cea mai delicată floare din singura grădină importantă – cea interioară. Iar răspunsul la curajul lui de a fi în lume au fost recunoștința și aprecierea, ca o încurajare necesară care să îi arate că e pe drumul cel BUN. Tata a lucrat ca șofer profesionist aproape toată viața lui, iar în ultimii ani a fost șofer Bolt. Implicat și apreciat, a trăit și mai în acord cu valorile lui: să ajute oamenii cu stăpânirea lui de sine, să fie în mișcare, să asculte și să povestească, să încurajeze, să creeze conexiuni, să fie LIBER. Și să fie alături de oamenii dragi, spontan, vizitându-i când era în zonă. Mașina era "acasă" la el, locul în care putea să fie primitor în toată bunătatea lui, într-un spațiu curat, cald și conținător. 

Tata a fost și rămâne reperul meu de iubire.

TE IUBESC și acolo unde ești!