Părinților mei,  Anna și Neculai Agachi 

,, Cine are părinți, pe pământ nu în gând

Mai aude și-n somn ochii lumii plângând. "

     Părinții mei…Mama și tata...Copilăria mea scăldată în lumină și căldură. Cuvintele ce mi-au vegheat transformarea din copilul plăpând și neștiutor în ceea ce am devenit astăzi.  Brațe deschise să aline, să ofere ocrotire. Și o iubire infinită...

     Pe tata l-am pierdut cu puțin timp în urmă- nici măcar o lună. Am simțit că se prăbușește cerul peste mine, că lumea nu mai are sens. Nu îmi vine să cred nici acum, când scriu aceste rânduri...Tatăl meu - un izvor nesecat de glume și de veselie - nu mai e...Ultimul drum l-a făcut la și înspre mama- pe care a iubit-o și a prețuit-o nespus. Boala necruțătoare de care suferea ne-a răpit-o acum trei ani, lăsându-ne pustiiți, lipsiți de cea mai bună, cea mai frumoasă parte a noastra. Din ziua în care mama a plecat și până în ultima lui zi, tata mergea in fiecare zi la cimitir la ,,draga lui Ani".  Pe ploaie, pe vânt...Nimic nu îl putea convinge să se abată de la drumurile sale zilnice către soția pierdută. Ultimul drum - ultimul său drum - a fost tot spre ea. Acum s-au regăsit. Sunt împreună acolo sus în nemărginirea albastră.  Două aripi de înger, reunite într-o infinită pace. Liniște și împăcare. Aceeași iubire împărtășită între ei și revărsată asupra mea. Vegheaza în continuare, cu aceeași grijă dintotdeauna.

    Mama, te iubesc!

    Tata, te iubesc!

    Vă iubesc dincolo de timp, dincolo de neputința cuvintelor de a spune ce simt.

    Vă iubesc dincolo de mine, mai presus de orice!

   Și pentru că ați iubit versurile lui Adrian Păunescu, închin amintirii voastre oda lui  dedicată părinților-,, Rugă pentru părinți"

     ,,Enigmatici și cuminți, 

     Terminându-și rostul lor,

     Lângă noi se sting și mor

     Dragii noștri, dragi părinți,

     Cheamă-i, Doamne, înapoi,

     Că și-așa au dus-o prost

     Și fă-i tineri cum au fost,

     Fă-i mai tineri decât noi.

     Pentru cei ce ne-au făcut,

     Dă un ordin, dă ceva,

     Să-i mai poți întârzia,

     Să o ia de la-nceput.

      Au plătit cu viața lor

      Ale fiilor erori,

      Doamne, fă-i nemuritori

      Pe părinții care mor.

     Ia priviți-i cum se duc,

     Ia priviți-i cum se sting,

     Lumânări în cuib de cuc,

     Parcă tac și parcă ning [...]

     E pământul tot mai greu,

     Despărțirea-i tot mai grea,

     Sărut-mâna, tatăl meu!

     Sărut-mâna, mama mea!  [...]".