Îngerul meu, 

Când te-am cunoscut erai veselă și aveai o lumină aparte în ochi. Ochi de căprioară, așa îți spuneam. Acum zâmbesc, deși sufletul mei nu vrea să accepte că ai plecat sus, la îngeri,îmisimțeai bucuriile, tristețile, erai acolo, erai sara, prietena mea, ființa care spunea cu atâta bucurie Nașa.

Acum zilele sunt goale fără salutul tău de dimineață, zâmbetul din timpul zilei și orele vorbite ănainte să ne spunem noapte bună!

Bucățica mea de suflet, omul care a salvat mii de vieți, nu a reușit să o salveze pe a ei. Erai mereu acolo unde era nevoie de tine, pentru noi toți aveai soluția salvatoare. Acum te caut în toate formele de viață pe pământ, în flori, în soare, privesc cerul, te văd pe tine, imi imaginez că ești într-un loc divin, acolo unde nu sunt griji, tristeți, supărări, suferință, este doar dragoste, dragoste la care ne îndemni pe toți mereu. 

Am sufletul greu, mi-e tare dor de o îmbrățișare, ce strânsă a fost ultima, cine ar fi crezut că va fi așa... doare și așa va fi mereu, mereu voi întreba "De ce tu?", voi plânge și te voi aștepta atât cât mintea mea va fi întreagă.

Odihnă veșnică, îngerul meu!

Te iubesc!