PLANTAȚI ÎN AMINTIRE

Ana Raluca Medeșan

1987 - 2021

București 1

Povestea Ralucăi este despre a trăi intens, așa cum puțini dintre noi trăiesc. Poate pentru că se grăbea, fără să știe, poate pentru că era intuitivă și-și dădea voie să facă lucrurile pe care le gândea. A avut frici, a avut dubii, a avut anxietăți și spaime. Poate ca fiecare dintre noi. Însă ceva din adâncul ei o ghida, iar ea urma acea voce interioară. Apoi râdea, râdea din aceeași profunzime, cu tot sufletul, și râsul îi lumina chipul și ne lumina și pe noi, în jurul ei. Râdea frumos, zgomotos și clar, râsul ei era bucuria însăși.

Am cunoscut-o când era studentă, în anul 2007. Avea 20 de ani, era voluntară și era din Tg. Mureș. Avea un simț al identității pe care îl exprima într-un mod aparte: "Părinții mei sunt din Blaj, însă.", clarifica cu aplomb. Acolo, lângă Blaj, la Sâncel, este și mormântul ei, alături de mama și bunicile sale, Paulinele.

Viața a tras-o în proiecte și inițiative foarte diverse, în contexte interesante, cu oameni implicați. Cuvântul - cheie: Acțiune! A lucrat o vreme în domeniul tineretului, apoi a virat spre cultură, pentru ca, în final, să se așeze în educație, unde a și rămas. A devenit formator, trainer în educația nonformală, i se potrivea teribil: nonconformismul ei, felul său dinamic și tonic de a fi, ușurința cu care se conecta cu oricine, parcă avea un glob de sticlă (și o memorie fantastică) care îi spunea exact ce fel de chimie și, desigur, ce fel de universuri complicate, dar intersectate, conectau două sau mai multe ființe absolut străine acum 2 minute.

Apoi, brusc și neașteptat, a murit mama ei. O femeie tânără, la fel de tonică și în acțiune ca ea. Mama ei, universul ei. Un univers pe care, cu maturitatea care creștea în ea, începea să îl redescopere, să re-cartografieze această relație mamă - fiică, o relație marcată de suferințe la naștere, de ani de recuperare, de încercări de compensare a unui efort pe care ea l-a supra-dimensionat. Când această relație se re-desena, își reconstruia marginile și conținutul, mama ei a murit și Raluca n-a mai fost la fel. A continuat să râdă, să acționeze, să se implice, să caute, să descopere, să se lase uimită, să fascineze prin creativitate și intuiție, să-și iubească familia, fratele și tatăl, nepoatele, a continuat să fie prietena noastră, profesionista care devenea, femeia care își construia locul în lume, dar... dar n-a mai fost la fel. Un gol, un hău, o neclaritate uriașă a început să-i consume spațiul din ea și să erodeze energia ei vitală, identitatea ei, sinele ei... de ce? cine sunt eu acum? ce mai urmează acum? care e locul meu acum? Viața ei a continuat și s-a construit pe aceste căutări și răspunsuri pe care le găsea, le formula, le trăia.

Raluca a iubit iile și a avut o colecție minunată, Raluca a iubit Eyedrops și ei i-au cântat la ziua ei de 30 de ani, Raluca a iubit educația și a devenit doctorandă, Raluca era formatoare și a iubit profesorii, Raluca a zburat cu parașuta, Raluca a fost în Iordania, Raluca a vorbit la TEDx, Raluca mergea cu bicicleta, Raluca și-a petrecut ultima zi de naștere în Emiratele Arabe, Raluca a fost omul nostru cald, disponibil și bun, Raluca iubea copiii și familiile, Raluca își căuta perechea și nu voia orice pereche, Raluca era frumoasă și perfectă și nu știa asta și nu credea asta.

În martie 2021 Raluca a descoperit că avea cancer și în aprilie Raluca a plecat la mama ei.

Iar noi, tribul ei, am creat Școala de Vară Paulina la Sâncel, lângă Blaj, unde aducem cei mai creativi și inovativi profesori copiilor din sat, ca și ei să se bucure de oamenii care au bucurat-o pe Raluca, dar și Raluca i-a bucurat pe ei. Ne găsiți aici https://www.facebook.com/scoalapaulina/ și pe Raluca aici https://www.facebook.com/raluca.medesan.1

Plantat cu dor în amintire de către Oana Mosoiu.

Inapoi la povesti

Trimite un comentariu

Suntem suma experiențelor și oamenilor care ne-au modelat. Dacă acest om ți-a fost și ție drag, cititorule, poți oricând să adaugi o poveste, care să-i completeze amintirea. Îți mulțumim!

Comentarii

Melania

Adaugat in data: 2022-11-03 20:21:59

Ce minune de om!
Adriana

Adaugat in data: 2022-11-05 12:39:37

Raluca mi-a dat din bucuria ei, din sufletul ei bun si din lumina pe care o avea in ochi mereu. O voi pastra asa in suflet, pana cand ne vom revedea. Iar mesteacanul plantat in amintirea ei ma duce cu gandul la ea, mereu 💛 Multumesc, Oana 🙏
Radu

Adaugat in data: 2023-05-06 16:31:14

Amintirile cu “oameni de bine” dăinuie și ne sunt sprijin in situații grele. Fiecare gând bun lăsat de Raluca fiecăruia dintre noi sa crească ca acest copac plantat și sa se dezvolte armonios! Faptele făcute din suflet ii înnobilează pe cei care le fac strângând in jurul lor lumina! Mulțumesc, Oana Mosoiu!
Diana Certan

Adaugat in data: 2023-05-07 03:56:12

Raluca, pentru mine și Mede, pentru mulți, a lăsat un gol când a plecat, dar și mult plin prin ceea ce a facut și a contribuit. Ne știam de 15 ani cred și deși vorbeam rar, mereu o reluam ca și cum ne-am fi văzut ieri. Ultima dată am vorbit de programul de coaching al Academiei CONCORDIA... Pentru că în cazul ei era despre învățarea continuă. Din 2011, de când foloseam Facebook, Ana îmi scria de fiecare dată și îmi spunea cât de mișto era ceva din ce făceam eu... că am făcut o cafenea sau cât de mișto era un program de coaching... Era mereu un „Bravo, Pătrățel” pentru mine și care mă bucura.... Că e cineva care vede... Care vede greul și strădania. Au trecut 2 ani și mie îmi lipsește „Bravo, Pătrățel", dar când se întâmplă asta îi aprind o lumânare și așa știu că ea știe ce mai fac pe aici. Miss you Ralu și îți mulțumesc că (m)-ai văzut!