Acest copac este plantat pentru mama, Emilia, care ne-a părăsit prea repede.

Săritoare, amuzanta, harnică, calda, cam așa as putea sa o descriu pe mama.

 

A plecat la 56 de ani, după 2 ani de lupta cu glioblastomul, cancerul cerebral care a pus la pat femeia care era pana atunci stâlpul familiei.

 

Femeia care odată a citit biblioteci întregi și a scris poezii, a ajuns sa nu mai stie sa își scrie numele din cauza poziționării tumorii cerebrale.

 

Și totuși, in scaun cu rotile și cu doar câteva cuvinte pe care le putea rosti, mama era vesela, o prezenta minunata, care se bucura de cele mai micuțe lucruri, de o mancare buna, de vizita unui prieten, de o bere fără alcool, de un buchet de flori, de o ora pe balcon cu fiicele ei.

 

Ne-a arătat mama de cât de putin este nevoie sa ne bucuram de viața, ne-a învățat mama ca totul tine de atitudine și ne-a învățat sa nu mai luam de-a gata pe nimeni din jur și mai ales, ziua de maine.

 

Așa ca haideți sa ne bucuram azi, pentru noi, pentru o raza de soare, pentru oamenii care trec cu noi prin aventura asta numita viața.

 

In amintirea mamei, ce va rămâne cu noi in suflet, și prin acest copac, și pe pământ! 

 

Teona