Paraschiva Murărașu, Buni.

Ne-ai vorbit mereu despre noi mici – așa cum vorbești despre niște copii iubiți și doriți. Niște copii care îți fac viața mai frumoasă, mai bogată și mai bună.

Am învățat de la tine să avem grijă de cei dragi. Cum să ne jucăm cu copiii noștri ne-ai învățat – jucându-te cu noi (Nu te supăra, frate era jocul tău favorit și râdeai de câte ori dădeai 6 și câștigai).

Erai glumeață și îți plăcea să râzi, ți se lumina fața și ți se aprindeau ochii ăia frumoși și albaștri când râdeai.

Ne-ai învățat că poți, dacă vrei, să stai în bucătărie cu drag, că poți găti alimentele cu dragoste.

Să ne conduci până la poartă în fiecare dimineață când plecam la școală era ritualul nostru, un ritual care ne aducea aminte că avem o bază solidă de la care putem pleca să explorăm lumea.

Am fost „trandafirii" tăi și cele mai frumoase și mai deștepte nepoate - așa ne spuneai în fiecare zi și ne așteptai cu prânzul făcut în fiecare zi în care reveneam de la școală. Prin orice treceam, de-abia așteptam să ajungem în camera ta și să îți povestim totul, pentru că întotdeauna ne ascultai și ne dadeai sfaturi.

Tu ești oricum legată de casa și curtea în care am crescut. Rar ai ieșit de acolo și doar cu multe insistențe. Dar am știut mereu, când te vedeam în poartă, că am ajuns ACASĂ.

„Voi sunteți surori și trebuie să vă iubiți" – ne spuneai mereu. Poate suna ca o presiune, dar nu așa am simțit-o, ci ca pe un COMPAS care, oriunde am fi, ne-a arătat mereu nordul.

Am învățat de la tine cum e să fii iubit și îngrijit necondiționat. Și nu ne-ar ajunge 7 vieți să-ți mulțumim pentru asta, Dragă Buni.

Te iubim.

Ne este Dor de tine. Și te iubim.

Nina și Mădă.